Acesta este ultimul episod al serialului dedicat fundamentelor programării. Ne vom ocupa tot de obiecte, mai exact de obiectul curent.
Am spus că obiectele au funcții; funcțiile pot accesa sau modifica proprietățile obiectului. Există situații în care avem nevoie să folosim obiectul cu totul; câteva dintre ele sunt:
- dorim să facem distincție între proprietățile obiectului și eventuale variabile sau eventuali parametri cu același nume;
- dorim să apelăm o funcție (posibil a altui obiect) și care are nevoie de un parametru de tipul obiectului nostru și dorim să folosim ca argument obiectul curent;
- avem o funcție care returnează un obiect care are tipul respectiv și dorim să returnăm obiectul curent.
În Scala putem accesa obiectul curent folosind cuvântul this. E ca și cum am avea o variabilă a cărei valoare este chiar obiectul curent.
Acesta este o altă utilizare a cuvântului this. Anterior am văzut este folosit la definirea constructorulor, numele unui constructor fiind chiar this.
Accesarea proprietăților obiectului curent
În episodul anterior am avut următorul constructor pentru obiectul Scor:
|
1 2 3 4 5 |
def this(goluriGazde: Int, goluriOaspeti: Int) { this() gazde = goluriGazde oaspeti = goluriOaspeti } |
Ar fi fost mai clar dacă am fi putut denumi parametri constructorului gazde și oaspeti (nu ar fi trebuit să inventăm o nouă denumire). Am putea încerca următoarea variantă:
|
1 2 3 4 5 |
def this(gazde: Int, oaspeti: Int) { this() gazde = gazde oaspeti = oaspeti } |
Nu arată prea bine și nici e corect. În Scala, în acest caz va exista o eroare de compilare. Dar, uitându-ne la cod, nu e clar că vrem să folosim proprietatea în stânga semnului = și argumentul funcției în dreapta. Putem elimina ambiguitatea și eroarea de compilare folosind this:
|
1 2 3 4 5 |
def this(gazde: Int, oaspeti: Int) { this() this.gazde = gazde this.oaspeti = oaspeti } |
Am rezolvat problema. Acum în stânga avem proprietatea și în dreapta avem parametrul. Evident, nu doar în constructori se poate folosi acest this. Am putea avea o funcție care stabilește valoarea unei proprietăți (o astfel de funcție se numește setter) și am folosi aceeași idee:
|
1 2 3 |
def setGazde(gazde: Int) { this.gazde = gazde } |
Transmiterea obiectului curent ca argument
Să presupunem că avem un obiect care reprezintă tabela de marcaj a unui stadion. Pentru a afișa scorul curent al partidei tabela ne-ar putea pune la dispoziție o funcție care să aibă ca parametru un obiect de tip Scor. O implementare simplă ar putea fi:
|
1 2 3 4 5 6 |
class Tabela { def afiseaza(scor: Scor) { println("GAZDE: " + scor.gazde) println("OASPEȚI: " + scor.oaspeti) } } |
Clasa nu are proprietăți, doar o funcție. Nu întâlnim foarte des așa ceva, dar este suficient atât pentru a arăta cum transmitem obiectul curent ca argument.
Acum, în interiorul clasei Scor trebuie să avem un obiect de tip Tabela. Poate fi o proprietate sau poate apărea într-o funcție (ca argument sau variabilă locală). Oricum ar fi, dacă la un moment dat avem o variabilă t de tip Tabela, scorul curent ar putea fi afișat pe tabelă folosine apelul:
|
1 |
t.afiseaza(this) |
Un exemplu ar fi:
|
1 |
def afiseazaPeTabela(tabela: Tabela) = tabela.afiseaza(this) |
Observăm o referință circulară aici: scorul folosește tabela care folosește scorul. Așa ceva nu este recomandat, deși este corect. Aici am introdus referința pentru a ilustra cât mai simplu transmiterea obiectului curent, dar practica trebuie evitată.
Returnarea obiectului curent
Uneori dorim ca o funcție să returneze obiectul curent: de exemplu, dacă scorul se modifică, am putea dori să returnăm noul scor. Să modificăm puțin funcțiile apelate atunci când se înscriu goluri:
|
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 |
def golGazde(): Scor = { println("Gol GAZDE") gazde += 1 return this } def golOaspeti(): Scor = { println("Gol OASPEȚI") oaspeti += 1 return this } |
Putem rescrie acum aplicația astfel:
|
1 2 3 4 5 6 |
object Aplicatie extends App { val scor = new Scor() val tabela = new Tabela() tabela.afiseaza(scor.golGazde()) tabela.afiseaza(scor.golOaspeti()) } |
În Scala, this poate fi utilizat și în alte scopuri, dar aceste utilizări sunt specifice limbajului.
La final
Acesta a fost versiunea Scala a serialului dedicat fundamentelor programării. Scopul nu a fost prezentarea limbajului Scala, ci doar exemplificarea elementelor de bază folosind acest limbaj. Am încercat să prezentăm elemente comune majorității limbajelor de programare. Vă mulțumim că ne-ați urmărit pe parcursul acestui serial și așteptăm sugestiile voastre pentru a completa informațiile prezentate.
