Acesta este ultimul episod al serialului dedicat fundamentelor programării. Ne vom ocupa tot de obiecte, mai exact de obiectul curent.
Am spus că obiectele au funcții; funcțiile pot accesa sau modifica proprietățile obiectului. Există situații în care avem nevoie să folosim obiectul cu totul; câteva dintre ele sunt:
- dorim să facem distincție între proprietățile obiectului și eventuale variabile sau eventuali parametri cu același nume;
- dorim să apelăm o funcție (posibil a altui obiect) și care are nevoie de un parametru de tipul obiectului nostru și dorim să folosim ca argument obiectul curent;
- avem o funcție care returnează un obiect care are tipul respectiv și dorim să returnăm obiectul curent.
În C# putem accesa obiectul curent folosind cuvântul this. E ca și cum am avea o variabilă a cărei valoare este chiar obiectul curent.
Accesarea proprietăților obiectului curent
În episodul anterior am avut următorul constructor pentru obiectul Scor:
|
1 2 3 4 |
Scor(int goluriGazde, int goluriOaspeti) { gazde = goluriGazde; oaspeti = goluriOaspeti; } |
Ar fi fost mai clar dacă am fi putut denumi parametri constructorului gazde și oaspeti (nu ar fi trebuit să inventăm o nouă denumire). Am putea încerca următoarea variantă:
|
1 2 3 4 5 |
Scor(int gazde, int oaspeti) { gazde = gazde; oaspeti = oaspeti; } |
Nu arată prea bine și nu e chiar corect. Nu va exista nicio eroare, dar obiectul nu va conține valorile pe care le dorim (se va folosi parametrul care va primi valoarea pe care o are deja). Nu e clar că vrem să folosim proprietatea în stânga semnului = și argumentul funcției în dreapta. Putem elimina ambiguitatea folosind this:
|
1 2 3 4 5 |
Scor(int gazde, int oaspeti) { this.gazde = gazde; this.oaspeti = oaspeti; } |
Am rezolvat problema. Acum în stânga avem proprietatea și în dreapta avem parametrul. Evident, nu doar în constructori se poate folosi acest this. Am putea avea o funcție care stabilește valoarea unei proprietăți (o astfel de funcție se numește setter) și am folosi aceeași idee:
|
1 2 3 4 |
void SetGazde(int gazde) { this.gazde = gazde; } |
Transmiterea obiectului curent ca argument
Să presupunem că avem un obiect care reprezintă tabela de marcaj a unui stadion. Pentru a afișa scorul curent al partidei tabela ne-ar putea pune la dispoziție o funcție care să aibă ca parametru un obiect de tip Scor. O implementare simplă ar putea fi:
|
1 2 3 4 5 6 7 8 |
class Tabela { void Afiseaza(Scor scor) { System.Console.WriteLine("GAZDE: " + scor.gazde); System.Console.WriteLine("OASPEȚI: " + scor.oaspeti); } } |
Clasa nu are proprietăți, doar o funcție. Nu întâlnim foarte des așa ceva, dar este suficient atât pentru a arăta cum transmitem obiectul curent ca argument.
Acum, în interiorul clasei Scor trebuie să avem un obiect de tip Tabela. Poate fi o proprietate sau poate apărea într-o funcție (ca argument sau variabilă locală). Oricum ar fi, dacă la un moment dat avem o variabilă t de tip Tabela, scorul curent ar putea fi afișat pe tabelă folosine apelul:
|
1 |
t.Afiseaza(this); |
Un exemplu ar fi:
|
1 2 3 4 |
void AfiseazaPeTabela(Tabela tabela) { tabela.afiseaza(this); } |
Observăm o referință circulară aici: scorul folosește tabela care folosește scorul. Așa ceva nu este recomandat, deși este corect. Aici am introdus referința pentru a ilustra cât mai simplu transmiterea obiectului curent, dar practica trebuie evitată.
Returnarea obiectului curent
Uneori dorim ca o funcție să returneze obiectul curent: de exemplu, dacă scorul se modifică, am putea dori să returnăm noul scor. Să modificăm puțin funcțiile apelate atunci când se înscriu goluri:
|
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 |
Scor GolGazde() { System.Console.WriteLine("Gol GAZDE"); gazde++; return this; } Scor golOaspeti() { System.Console.WriteLine("Gol OASPEȚI"); oaspeti++; return this; } |
Putem rescrie acum funcția Main astfel:
|
1 2 3 4 5 6 7 |
public static void Main (string[] args) { Scor scor = new Scor(); Tabela tabela = new Tabela(); tabela.Afiseaza(scor.GolGazde()); tabela.Afiseaza(scor.GolOaspeti()); } |
În C#, this poate fi utilizat și în alte scopuri, dar aceste utilizări sunt specifice limbajului.
La final
Acesta a fost versiunea C# a serialului dedicat fundamentelor programării. Scopul nu a fost prezentarea limbajului C#, ci doar exemplificarea elementelor de bază folosind acest limbaj. Am încercat să prezentăm elemente comune majorității limbajelor de programare. Vă mulțumim că ne-ați urmărit pe parcursul acestui serial și așteptăm sugestiile voastre pentru a completa informațiile prezentate.
